Procura — este un document special care acordă cuiva, persoanei menționate în procură, dreptul de a reprezenta interesele unei persoane fizice sau juridice.
Procura poate fi generală sau specială — pentru atribuții (acțiuni) speciale. Procura generală este recomandabil să fie emisă copiilor, părinților.
Procura are un termen de valabilitate. În procură se indică acest termen. Dacă în procură termenul nu este specificat, atunci, de regulă, aceasta este valabilă 1 an. În unele țări, aceasta înseamnă valabilitate nelimitată a procurii. Dar, în majoritatea țărilor, pentru o procură fără termen de valabilitate limitat, există regula de a indica acest lucru în textul procurii.
În unele țări, termenul de valabilitate al procurii este limitat de legislație și nu depășește, de exemplu, 3 ani. Adică, nu se poate stabili un termen mai mare.
Procura poate fi întocmită la un notar public, la consulat (de către consul), la spital (de către medic), dacă persoana nu poate părăsi spitalul din cauza stării sale, la organele locale de autoguvernare (acest lucru este posibil, de exemplu, în Italia). Procura poate fi, de asemenea, și de la o persoană juridică (întreprindere) în persoana directorului.
Procura de la întreprindere pentru efectuarea de acțiuni în interiorul țării, de regulă, nu necesită autentificare notarială. Dar pentru protejarea sau reprezentarea intereselor în străinătate, procura trebuie să fie consulară sau notarială cu apostilă sau legalizare (dacă între țări nu există acorduri privind circulația simplificată a documentelor).
În procură se indică datele ambelor persoane — mandatarul și mandantul (pașaport, date de naștere, numere sau coduri personale), data întocmirii procurii, atribuțiile și termenul de valabilitate al procurii.
Pentru țările cu apostilă — este necesară apostila. Pentru alte țări — legalizarea.